În ce chip se ingrijeste crestinul de sanatatea trupului?

1

Hrana potrivita si cumpatare, caci omul mananca pentru a trai, si nu traieste pentru a manca. Iar dupa pilda Mantuitorului si invatatura Sfintilor Apostoli, crestinul trebuie sa ia totdeauna mancarea cu “binecuvantare”, adica cu rostire de rugaciuni inainte si dupa masa (I Tim. 4,4, 5).

2

Imbracaminte trebuitoare pentru infatisarea cuviincioasa si pentru ocrotirea trupului de schimbarile vremii.

3

Locuinta sanatoasa, pentru cuvenita odihna si adapostire. Datina crestineasca cere ca locuinta crestinilor sa fie impodobita cu icoane si cu sfanta cruce.

4

Curatenie in imbracaminte si locuinta, precum si curatenie a trupului.

5

Munca si exercitii trupesti, care intaresc puterile si-l mentin pe om in buna stare sufleteasca. Pentru ca a trai inseamna a munci. De aceea este datoria fiecarui crestin sa-si aleaga cu multa chibzuinta si sa se pregateasca cu ingrijire pentru o anumita munca, dupa insusirile si puterile sale.

6

Vindecarea sanatatii zdruncinate de boli. Desigur, crestinismul priveste bolile: sau ca pedepse meritate pentru pacat si mijloace pentru pocainta, ca de pilda: lepra lui Ghiezi, slabanogul de 38 de ani; sau ca mijloace pentru intarire in virtute, ca de pilda suferintele dreptului Iov sau ca prilejuri pentru aratarea puterii lui Dumnezeu, ca de pilda vindecarea orbului din nastere. De aceea, crestinul indura bolile cu rabdare si cu supunere fata de voia lui Dumnezeu si se roaga Lui sa-i aduca usurare si vindecare.

“Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama, ci te roaga Domnului si El te va tamadui” (Int. Sir. 38, 9).
Dar aceasta nu inseamna ca crestinul trebuie sa astepte vindecarea numai prin rugaciune si prin mijloacele religioase; adica sa astepte ca Dumnezeu sa faca mereu minuni cu el. Datoria lui este sa ceara si ajutorul medicului si sa foloseasca medicamentele aratate de el. “Cinsteste pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul… Domnul a zidit din pamant leacurile si omul intelept nu se va scarbi de ele” (Int. Sir. 38, 1, 4).Daca si-a recastigat sanatatea, crestinul trebuie sa aduca lauda si multumire lui Dumnezeu, asemenea leprosului vindecat (Luca 17, 15).

7

Odihna. Datoria muncii cere si dreptul la odihna pentru reimprospatarea puterilor si sustinerea sanatatii. Mantuitorul insusi, ca om, avea trebuinta de odihna si se odihnea (Ioan 4, 6). Cel dintai mijloc pentru odihna este somnul. Astfel, muncitorul constiincios nu va renunta la el pentru placeri, dar nici nu va pierde timpul lucrului cu somnul.
Timp de odihna sunt si duminicile si zilele de sarbatori, cand crestinul isi intrerupe munca din cursul saptamanii si, dupa participarea la Sfanta Liturghie si ascultarea cuvantului dumnezeiesc, se odihneste si-si reface puterile sale, meditand la cuvantul lui Dumnezeu si facand fapte bune fata de aproapele.

Iarta-ma, Dumnezeul meu !

AJUTOR UMANITAR -CANCERUL A DESFIGURAT-O PE IONELA

Ionela Linte e profesoară de Limba şi literatura română. Are 28 de ani şi n-a apucat să îşi împărtăşească dragostea pentru carte cu elevii decât trei ani. Apoi, o boală cumplită i-a răpit, literalmente, viaţa. I-a furat auzul la o ureche şi a desfigurat-o.

Priviţi ca să înţelegeţi, dincolo de cuvintele mele, prin ce trece această tânără

În urmă cu opt ani, Ionela era în facultate. Totul a început cu o durere la maxilarul drept, “ca de măsea”, îşi aminteşte tânăra. Apoi, osul a început să se umfle şi să se deformeze. “Am ajuns la medic, pentru o radiografie.

Mi s-a recomandat să mă operez cât mai repede”, spune Ionela.Medicul de la Spitalul Judeţean din Alexandria, care i-a făcut intervenţia chirurgicală, a fost uimit. “A spus: «Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea!»”, povesteşte femeia. Ionela a fost diagnosticată cu “osteosarcom mandibular dreapta”. Un cancer osos care, de obicei, se manifestă la nivelul oaselor lungi ale corpului. Localizarea în mandibulă, spun specialiştii, este destul de rară şi foarte agresivă.

OPT ANI DE CHIN

După prima operaţie, Ionela a început imediat chimioterapia. Cancerul a fost însă mai puternic şi tumoarea a recidivat. “În ultimii şapte ani am făcut patru operaţii, 11 serii de citostatice, 21 de şedinţe de cobaltoterapie, 30 de şedinţe de protonoterapie în Rusia şi am încercat diferite terapii naturiste. Degeaba.

Tumoarea mea se încăpăţânează să fie din ce în ce mai agresivă”, spune cu tristeţe în glas tânăra profesoară. În ciuda chinului cumplit prin care a trecut, Ionela a reuşit totuşi să-şi termine facultatea, să facă un Masterat şi să facă ceea ce îi place cel mai mult – să predea. Timp de trei ani le-a insuflat dragostea de carte elevilor de la un grup şcolar din Bucureşti.

TRANSFORMAREA

În lupta cu cancerul, medicii din România au depus armele. I-au spus Ionelei că, deşi tumoarea revenise, parcă mai agresivă, în ţară nu se mai poate face nimic. În răstimp de doi ani, boala a făcut-o pe tânără de nerecunoscut.“De când a început să crească fără oprire nu mai pot ieşi din casă. Acum sunt un om cu două feţe – partea stângă şi cea dreaptă. Şi nu îndrăznesc să ies pe stradă, pentru că privirile oamenilor sunt… foarte directe şi… iscoditoare… atunci când mă zăresc…”, explică Ionela, cu ochii în pământ.

Aspectul neplăcut al înfăţişării ei şi reacţia oamenilor de pe stradă sunt însă cele mai mici dintre problemele cu care se confruntă acum. Tumoarea gigantică ce îi acoperă partea dreaptă din chip i-a diminuat capacitatea de a respira, i-a furat complet auzul la urechea dreaptă şi e pe cale să facă acelaşi lucru cu vederea la ochiul drept. “În plus, abia mai pot deschide gura şi, de luni în şir, mă hrănesc cu lichide, iar durerile au devenit insuportabile. Nu mă mai pot odihni aproape deloc din cauza lor”, spune Ionela.

PRIMA ŞANSĂ

“Îmi doresc cu ardoare să trăiesc!”, spune Ionela. Şi nu se dă bătută, deşi uneori se întreabă cât va mai rezista. Nu a încetat niciodată să spere că, undeva în lumea asta, cineva îi poate reda şansele la viaţă. A auzit într-o emisiune televizată despre noua metodă revoluţionară de radioterapie – cyberknife – care se face la Clinica Anadolu din Turcia. A luat legătura cu medicii de acolo, care i-au spus că pot trata orice fel de tumoarea. Zâmbetul revenise pe chipul Ionelei.

Când însă au văzut fotografiile şi documentele medicale ale tinerei, doctorii turci i-au spus că stadiul extrem de avansat în care se află cancerul nu le va permite să o ajute prea mult. “Mi-au explicat că tumoarea mea e prea mare pentru a putea fi distrusă prin radioterapie”, zice Ionela.Singurii care i-au oferit speranţa în aceste condiţii au fost medicii de la International Neuroscience Institute din Hanovra.

Echipa de neurochirurgi germani a decis că soluţia în cazul Ionelei o reprezintă o rezecţie şi o reconstrucţie de mandibulă. Intervenţia chirurgicală costă însă 100.000 de euro. “Mi-am depus un dosar pentru finanţarea operaţiei la Ministerul Sănătăţii, dar mi-au spus să mai aştept… Timpul lucrează însă în defavoarea mea. Medicii din Germania mă aşteaptă cât mai curând, pentru că tumoarea se măreşte pe zi ce trece”, spune Ionela.

ALATURI DE EA

Cu ajutorul cunoştinţelor, prietenilor şi al multor oameni cu suflet, Ionela a reuşit să strângă până acum aproape jumătate din suma necesară operaţiei. Mai are nevoie de 52.000 de euro.Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Ionela să redevină un om normal, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD, sucursala Hurmuzachi, Sector 3, Bucureşti, pe numele Linte Ionela Antuaneta:

Cont RON: RO31BRDE441SV49728014410

Cont EURO: RO26BRDE441SV49729084410.

Pentru mai multe detalii, puteţi lua legătura cu Dorin Linte, soţul Ionelei, la telefon 0740.09.49.98.

Dăruiţi şi daţi mai departe!

Doamne Ajutama!

Doamne, ajuta-ma!: Scapand de teama si furieFiecare din noi are un nivel particular dincolo de care se revarsa sentimentele noastre si noi strigam, “Doamne, ajuta-ma!”. Poate tocmai am primit rezultatele de la analizele medicale care ne-au dezamagit sau niste vesti devastatoare de la un membru de familie. Sentimentele noastre sunt amestecate! Nu stim daca suntem furiosi, panicati, speriati, ingroziti de viitor… nu stim daca putem continua prin puterile noastre.

Uneori sentimentele acestea sunt prea multe ca sa le putem controla si ele se revarsa asupra altora. Cand am aflat la inceput ca am fost diagnosticat cu cancer, m-am temut sa nu-mi pierd vederea. Am izbucnit furios asupra ingrijitorilor mei. Ati observat vreodata ca teama si furia sunt prevestitoare ? Oamenii fac schimb de cuvinte grele, temandu-se de tradare in relatiile lor. Teama pentru analizele medicale genereaza furie atunci cand se confirma cancerul.

Nu conteaza daca furia/teama este justificata…ele continua sa fermenteze. Teama distructiva (ingrijorarea, panica, suspiciunea) este generata de anticiparea necunoscutului. Tuturor ne place sa controlam circumstantele. (Si nu te infurii cand stii ca nu poti fi in control?) Dar atunci cand compar capacitatile mele umane minimale cu cele ale Dumnezeului Atotstiutor, Atotputernic, Atotprezent, imi predau controlul. Imediat temerile mele (si furia) scad (Psalmul 131:1-2).

_____________

Doamne, ajuta-ma – Gasind o viata care merita sa fie traitaAtunci cand strigi, “Dumnezeule, ajuta-ma!”, crezi ca mai este posibila o viata implinita? Relatia ta cu Tatal Ceresc devotat si iubitor iti schimba perspectiva asupra vietii de la una temporara la una vesnica (2 Corinteni 4:17-18). Relatia pe care o dezvolti prin cunoasterea Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, ca si Domnul si Mantuitor personal, te reinnoieste din punct de vedere mental si fizic. Nu poti schimba lumea din jurul tau pana nu schimbi propria ta lume. Noi putem alege sa traim in neascultare de planul lui Dumnezeu – traind in pacat (Romani 3:23). Sau putem cere iertare si multumi lui Isus Cristos ca Si-a jertfit viata pentru a plati pacatele noastre.

“Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina.” (Coloseni 1:21-22) Acceptandu-L pe Isus ca si Domn in vietile noastre noi suntem nascuti din nou – membri in familia lui Dumnezeu – cu garantia vietii vesnice in ceruri. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16).

Cuvant Catre Detinuti (si nu numai) sau despre Marea Evadare

Cuvant rostit de ,,Sfintii Apostoli Petru si Pavel" intr-un penitenciar din Romania.Va place viata? Raspuns-au toti: Bineinteles!Va place sa fiti liberi? Raspuns-au toti: Cum sa nu!Si atunci de ce stati incatusati, de ce sunteti aici?

Viata pe care voi o iubiti, ea v-a adus in acest loc. Vedeti voi, afara, unde ziceti ca erati liberi, tot in temnita va aflati, dar intr-una nevazuta, nesimtitoare, o temnita duhovniceasca. Si asa sunt multi ca voi. Traiesc, dar nu stiu ca sunt incatusati, zic ca sunt liberi, dar de fapt sunt prinsi cu lanturi grele.

Patimile, desfatarile trupesti, mangaierea mandriei si toate celelalte ca acestea, tin legati pe oameni, si ei lucreaza, se misca manati de stapanirea lor. Ei au devenit sclavii acestor lucruri si nu mai traiesc in libertate ci sunt stapaniti de altii.,,

Cea mai rea inchisoare e cea in care te simti bine" spunea parintele nostru Arsenie Boca. Asa lucreaza vrajmasul. Ne da iluzia binelui, creand prin surogate ideea placerii, a fericirii, a desavarsirii, toate cu caracter materialnic si trecator, ce mascheaza de fapt locul suferintei, al ingradirii libertatii, al ingroparii fiintei noastre in adancurile pacatului.Priviti la Sfintii Apostoli, cum in inchisoare fiind, erau fericiti, la Daniil proorocul si la cei trei prieteni ai sai care in fata mortii din groapa leilor si a cuptorului de foc se aflau liberi si marturiseau acest lucru prin iubirea fata de Dumnezeu, la Iosif care tarat pe nedrept in inchisoare, prin taria credintei si a rugaciunii ajunge sa conduca Egiptul, priviti si la Sfantul Mucenic Ioan cel nou de la Suceava,un nou Iosif al neamului romanesc, care pentru credinta sa in Mantuitorul Hristos, s-a lepadat de lume si a suferit chinuri pana la moarte, pentru ca spune psalmistul ,,Domnul este pazitorul vietii mele de cine ma voi teme, Domnul este acoperamantul meu de cine ma voi infricosa?"

Toti acestia erau liberi si neinlantuiti pentru ca se aflau in Dumnezeu, erau liberi in Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Siluan Athonitul care zice ca ,,a fi liber inseamna a fi in Dumnezeu", aveau permanent pe Dumnezeu cu ei si asta ii facea liberi. Acest lucru a fost intarit de momentul cand apostolilor li s-au desfacut lanturile singure si usa temnitei s-a deschis, dar n-au fugit, n-au evadat. Si de unde sa fuga? Din dumnezeire si sa piarda lucrarea jertfei pentru Hristos? Si de ce sa fuga? De bucuria urmarii Domnului lor intru jertfa?Ei erau cu Dumnezeu si Dumnezeu era in ei iar ceilalti nu puteau intelege cum Harul Duhului Sfant via in ei si ei erau liberi in Dumnezeu.Ce nebuni , ati putea crede unii dintre dumneavoastra! Sa li se deschida usile , lanturile sa le cada si ei sa nu evadeze?Sa evadeze de unde si sa fie liberi in ce? Sa fuga de ce anume, caci toate de acolo ii faceau fericiti?!

Vedeti ce rost are si smerenia si pocainta; il elibereaza pe om si il reaseaza in preajma lui Dumnezeu si asta il scoate pe om din robie. Din robia pacatului il scoate si apoi si il face pe om ca cugete la robia trupeasca(fizica) ca la o binecuvantare si va cugeta zicand in sine:Domnul ma va mangaia in necazul meu, Domnul va usura suferinta mea, Domnul va cerceta inima mea si o va afla in lacrimi, caci n-am inteles ca robia pacatului m-a departat de Dansul si am iubit faradelegea. Dar Domnul iubeste pe pacatosi ce se pocaiesc si asculta rugaciunea lor si o primeste pe ea.

Si acum, ca am aflat acestea,sufletul meu e linistit caci Domnul ma mangaie si ma intareste in lupta dezrobirii mele.Va spun un lucru care s-ar putea sa nu va placa la inceput, dar asta se intampla din necunoastere.Omul trebuie sa schimbe stapanul al carui rob este. Cum, o sa ma intrebati lanturile nu sunt toate la fel, stapanul nu este acelasi stapan peste tot, iar sclavul, robul acelasi rob?Daca vom gandi in laturile lumii asa este!Dar Stapanul Ceresc are alte lanturi, lanturi care odata puse au efect contrar; nu vatama, nu ranesc, ba mai mult, cine le are le iubeste, le doreste si se bucura de ele. Sunt lanturile Iubirii celei Treimice, sunt lanturile jertfelniciei, sunt lanturile datatoare de libertate. Lanturile astea ne duc langa Stapan, lanturile astea ne aseaza in Casa Lui, la masa Lui, in toate ale Lui si toate ale Lui sunt ale noastre.Care sclav, care rob nu si-ar dori astfel de lanturi care sa-l faca precum Stapanul sau?!Si stiti de ce?

Pentru ca El a gustat din lanturi, le-a iubit, le-a sfintit cu atingerea Sa, le-a facut pricina de eliberare!Pe cand potrivnicul a facut din lanturi(patimi)pricina mortii celei vesnice, lanturi cu care tine pe cel legati si nu vrea sa-i mai slobozeasca. Din lanturile lui nu te lasa slobod, se lupta pentru a-ti crea iluzia bunatatii lor si mult timp crezi ca esti fericit, linistit, ca ai parte de tot ce-i mai bun in asta lume.

Si, la o vreme, dupa ce te-a prins bine, vine si-si cere de la tine plata, ca stapan al tau, si abia atunci vezi ranile, vezi durerea, vezi suferinta pe care el, ca un inselator ti-a intins-o. E greu sa te scapi din aceste lanturi. Hristos a facut-o zdrobind lanturile care ,,tineau pe cei legati" dar acestia au dorit pe Dumnezeu, au umblat in caile Lui si de aceea Domnul s-a milostivit de ei si s-a coborat in cele mai de jos spre a-i slobozi.Voi zice-ti despre voi ca afara sunteti liberi, ca afara este libertatea deplina!Dar eu va spun voua ca daca iubiti lumea si o doriti pentru desfatarile ei,pentru placerile din ea, pentru libertatea de a va arata puterea, stapanirea, mandria sunteti intr-o camera de tortura in care sufletul vostru este supus la chinuri si dureri nebanuite. Sufletul din care lipseste Duhul,este un suflet chinuit si impovarat. Ziceti ca dincolo de aceste gratii este viata!

Si poate ca asa este, dar ce este aceea in care aveai sufletul in fiecare clipa in care te arati, precum spunea Sfantul Ioan in Apocalipsa, ca un mort viu daca nu moarte, caci iubind lumea cu patimile si desfatarile ei nu faci decat un act de suicid duhovnicesc, zici ca esti stapan al lumii si lumea te devoreaza, te consuma pana la epuizare si tarziu, sau poate niciodata, vei intelege cuvintele Mantuitorului care spune ,, toate acestea(ale lumii)ale cui vor fi". Toate acestea pe care le-ai iubit si care te-au facut sa te simti stapan al lumii, te-au asezat in intunerec, in moarte si nicidecum in viata pe care atat de mult o doreai. Vezi cum lucreaza diavolul?

Ii face pe toti sa se creada stapani! Pai lumea poate avea mai multi stapani? Si de aici incepe ura, vrajmasia, invidia, uciderea si toate celelalte.Si iata cum viu fiind, le faci pe cele ale mortii, cum iubitor de viata te-ai marturisit, dar lucrator al mortii te-ai aratat.Un Singur Stapan si Domn si Dumnezeu avem si Acesta se manifesta in Iubire si prin Iubire. Daca veti simti asta oriunde va veti afla, sa stiti caci cu adevarat Viata v-a cercetat pe voi si v-a gasit buni. Iubiti Viata, dar cea care inseamna jertfa, smerenie, ingaduinta, iertare si veti reusi MAREA EVADARE a vietii voastre, iar in schimb veti primi de la Stapanul nostru binecuvantate si dorite lanturi ce ne vor tine in Imparatia Sa cea vesnica spre vietuirea cea vesnica Amin!

Privesc spre Ceruri