Un copil de nouă ani îşi trăieşte copilăria în întuneric

Milostenia

-Bunurile materiale sUnt si ele un dar de la Dumnezeu si servesc ca o prelungire a vietii oamenilor, intrucat pe saraci pururea ii avem cu noi (Matei 26, 11), orice crestin este dator sa contribuie la prelungirea vietii celui amenintat in existenta lui. Faptele milosteniei nu se apreciaza numai dupa multimea materiala ci mai ales dupa dispozitia inimii a unei inimi miloase care vede in saracia aproapelui propria sa lipsa.

Numai acea darnicie este o mila crestina care este inchinata Domnului si facuta intru numele lui Iisus (Matei 25, 40-45) fara a astepta vreo rasplatire lumeasca de la primitor sau vreo lauda de la oameni (Qeut 15, 11; Prov. 28, 27; Sirah. 5, 5-7; Matei 5, 7-45; 10-42; Luca 6, 30; 12-58-59; II Cor. 9, 7; V. Cersetoria; Fapte bune). Imparte toate cu fratele tau si nu zice ca sunt proprietatea ta, caci impartasirea de bunuri materiale si spirituale au fost pregatite de Dumnezeu pentru toti oamenii deopotriva. -Const. Ap. VII, 12. ,

-”Duhovnicii care impart milosteniile incredintate lor celor cu adevarat saraci, se aseamana cu apostolii care faceau acest lucru cu averile aruncate la picioarele lor (F. Ap. 5 si 6) iar cei ce le opresc pentru ei sau rudele lor, se aseamana cu Anania si Safira, ba si mai rau, caci aceia au oprit din cele ce erau ale lor si au fost osanditi cu moartea, dar acestia opresc cele ale saracilor din cele incredintate lor de altii. Daca opresc pentru ei ceva din hrana zilnica aceasta nu este un rau, dar trebuie sa se roage pentru cei ce i-a dat milostenia si sa se implineasca cum i s-a poruncii de binefacatori”. -S. Tes. IX, 72.


-”Cel ce face milostenie imitand pe Dumnezeu, nu cunoaste deosebirea intre omul rau si bun, intre drept si nedrept cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului (cerute de legile naturale ca om), ci imparte tuturor la fel dupa trebuinta, chiar daca cinsteste mai mult pentru buna aplicare a voii pe cel virtuos decat pe cel lenes”. -Filoc. II p. 40,24.


-Adevarul neputintei obliga moral pe aproapele sa ofere ajutorul milosteniei, iar nu viclesugul trandaviei, a betiei, a fumatului, etc. caci darul milosteniei trebuie sa fie o completare a muncii insuficiente si a iconomisirii vietii celui neputincios si nu o daruire spre dezmat si decadenta morala. “In cei ce stapaneste mila si adevarul, in acestia stapaneste si tot ce e placut lui Dumnezeu. Caci adevarul nu judeca pe nimeni fara mila; iar mila nu se indreapta cu iubire spre nici-un om fara adevar”. -Filoc IV, p. 290.67.

Tatal nostru Aramaica

Numele de familie este chipul fidel, oglinda fiinţei umane".

"Numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti ,iar numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. "(.) Se cuvine aici să facem o paranteză, explicând ce înseamnă pentru un creştin să aibă pe buletinul de identitate numărul 666. După cum ştim, buletinul se eliberează în urma semnării lui de către posesor. Semnătura reprezintă totala acceptare de către acel individ a datelor înscrise, despre dânsul în document.

Aşadar, eu certific prin semnătura mea faptul că informaţiile respective mă descriu în totalitate, mă reprezintă, iar numele care este trecut în buletin este numele meu real. De aceea semnez, căci mă identific întru totul cu cel descris prin datele buletinului. Să analizăm puţin numele unei persoane. Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane. Simpla menţionare a numelui reprezentă individul în totalitatea lui, trup şi suflet.

De altfel, chiar numele are două componente care se raportează la cele două mari structuri ale persoanei. Astfel, numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti, îmi arată originea, apartenenţa la un anumit arbore genealogic stabilit prin legătura de sânge între generaţii. În schimb prenumele îmi este dăruit la botez. Este identitatea mea spirituală, oglinda sufletului meu. Prenumele nu se adresează trupului, ci se identifică cu însuşi lăuntrul meu, mă reprezintă sufleteşte. Tocmai de aceea mi se dă la botez, care este o adâncă taină a spiritualităţii creştine.

De fapt, numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. Pentru aceasta pruncii primesc nume de sfinţi. Aceşti sfinţi, datorită legăturii tainice spirituale cu pruncul prin intermediul numelui, vor fi protectorii lui de-l lungul vieţii. De aceea este greşit ca la botez să se dea nume inexistente în calendarul creştin ortodox, întrerupându-se astfel legătura unei tradiţii tainice. Numele de botez este, deci, identitatea sufletului meu.

Când voi fi pomenit la rugăciune, la Sfânta Liturghie de pildă, preotul va şopti în taină doar numele meu de botez (şi în nici un caz codul numeric sau alte simboluri cifrice - n.red.), deoarece Biserica este o comunitate a sufletelor, iar Sfintele Taine lucrează prin har tocmai această mântuire a sufletului, asigurând trecerea în veşnicie. În plus, primind la botez un nume, eu mă identific şi cu calitatea de creştin.

CE INSEAMNA CRESTIN ?

Înseamnă, aşa cum spune molitfelnicul, a te lepăda de satana şi de toate lucrările lui, trăind o viaţă în Hristos şi având ca scop final tocmai această veşnică unire cu Hristos. Pentru aceasta ritualul botezului prevede, înainte de primirea numelui, lepădarea conştientă - la prunci lepădarea are loc prin mijlocirea naşului - de diavol şi acceptarea conştientă a lui Hristos ca Domn şi Stăpân la vieţii mele, eu devenindu-i supus şi, prin urmare, purtându-I pecetea: crucea, Sfânta Mirungere, un nume de creştin şi însăşi rânduirea mea în tagma creştinilor, a robilor lui Hristos. (.)

Oare câţi dintre noi suntem cu adevărat conştienţi de însemnătatea numelui nostru, având în vedere uşurinţa cu care ni-l punem pe tot felul de documente, garantând astfel cu însuşi sufletul nostru adevărul celor scrise în actele respective? Să nu uităm că vom avea de dat un răspuns pentru orice rea întrebuinţare a darului primit la botez.