vineri, 4 decembrie 2009

Sfinte Dumnezeule

miercuri, 4 noiembrie 2009

"Despre contraceptive"

Stiati ca.....

Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca, de multe ori ovulatia se produce in ciuda pilulelor de orice fel.


Prin hormonii artificiali, pilula Anti-Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie impiedicand sarcina, fie provocand avort timpuriu:


- asupra ovarelor, impiedicand eliberarea ovulelor;
- asupra tesutului mucoasei uterine care subtiaza, avand loc atrofierea glandelor reducandu-se astfel resursele de hrana ( glycogen) pentru copil (inhibarea implantarii, deci efect de avort timpuriu). Astfel, fetita sau baietelul conceput moare de foame, in timp ce mama sa poate ca rade, mananca, se plimba sau participa la Sfanta Liturghie.


  • Dintre EFECTELE SECUNDARE ale anticonceptionalelor asupra organelor si sistemelor enumeram:

- aparatul cardiovascular : boala tromboembolica venoasa si arteriala, cardiopatie ischemica, accident vascular cerebral, hipertensiune arteriala;

- metabolismul : cresterea colesterolului, diabet zaharat;

- sistemul endocrin : anovulatie, pubertate precoce, multiparitate, tulburari de ciclu menstrual;

- sistemul nervos centra l: cefalee, migrena;

- pielea : exeme, urticarie, acnee, herpes;

- organele de simt : tromboza si hemoragii venoase retiniene;


- sistemul imunitar : scaderea apararii organismului fata de infectii;


- sistem hepato - biliar : litiaza biliara, agravarea hepatitelor acute existente, etc. ;

- aparatul urinar: favorizeaza infectiile uterine;

- aparat genital : scaderea fluxului menstrual, cresterea numarului de avorturi spontane, scaderea contractiilor tubare care duc la propagarea infectiilor genitale;

- cancer : de san, de col uterin, de ficat, de piele, etc;

In occident, se vorbeste tot mai mult de efectele negative si dezastruoase ale pilulei contraceptive. Exista cazuri in care adolescente, dupa doar cateva luni de admninistrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze si paralizii.

Steriletul ( spirala sau firul uterin are in primul rand efect abortiv )
Dupa testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii, in ciuda folosirii spiralei, fecundatia se petrece de cateva ori pe an.

Prin producerea intentionata a unei congestii de iritatie in tesutul conjunctiv uterin, fixarea fatului este impiedicata si acesta moare, de cele mai multe ori, dupa una sau doua saptamani.Astfel, steriletul ucide pruncul, cel mai adesea inainte de menstruatia asteptata cand femeia fusese insarcinata poate crede ca, de fapt, n-a fost.


  • Dintre EFECTELE SECUNDARE ale steriletului mentionam :


- infectia mucoasei uterine, anexite , cervicite sau chiar pelviperitonite;

- perforatia uterina, sangerari, sarcina extrauterina (una din cele mai mari pericole pentru viata mamei);


Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a fost retras de pe piata in SUA.

S-a stabilit posibilitatea infectarii cu Sida si prin folosirea prezervativelor;

S-a constat ca prezervativul are microfisuri cu diametrul intre 5-50 microni iar virusul SIDA este mult mai mic (doar 0, 1 microni);

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din Munchen, a stabilit prin calcule statistice ca 100 de barbati infectati cu SIDA infecteaza anual 35 de femei, daca acestia utilizeaza in exclusivitate prezervativul.

Multi dintre cei infectati cu HIV nu sunt constienti de acest lucru, deoarece perioada de incubatie a virusului este de 10 ani!

Spre deosebire de SIDA care se transmite prin fluidele corpului, virusul papilomatos uman ( HPV) este o boala cu transmitere sexuala care contacteaza prin contact intim direct (de la piele la piele). Virusul Papilomatos uman este una dintre cele mai raspandite boli cu transmitere sexuala din SUA. Cateva tipuri ale virusului papilomatus uman genereaza cel putin 90% din cazurile de cancer cervical.

Cancerul cervical este pe locul doi in ceea ce priveste numarul deceselor de cancer in randul femeilor din lumea intreaga. In fiecare an, aproape 5000 de femei din SUA mor de acest tip de cancer.

Sa intelegem ca o viata curata pana la casatorie si fidelitatea conjugala este cea mai sigura si buna metoda de a evita orice fel se suferinta trupeasca si sufleteasca. Desigur este nevoie de mult curaj, credinta , dar nu este imposibil.Sunt atatea exemple, atatia tineri care ajung curati in fata Altarului.

Sa ne iubim copiii, sa constientizam faptul ca ei devin membri ai familiei noastre inca din momentul conceptiei.

Trebuie sa intelegem ca nu avem dreptul sa luam viata unui copil indiferent daca este nascut sau inca este in pantecele mamei sale. Omul este o fiinta vie, este fetita sau baiat, chiar din momentul conceperii sale.

+Sfantul Vasile Cel Mare avertizeaza: " Cei care dau medicamente abortive, sunt ucigasi si ei precum si cele ce primesc otravuri ucigatoare de embrioni"

Cea mai mare bucurie a unei familii sunt copiii. Ei ne infrumuseteaza si ne imbogatesc viata. Sa fim gata sa ne jertfim pentru a ne invrednici de aceasta bucurie.

Orice copil care se naste este o reusita a vietii, o intentie divina implinita, o garantie de incredere si optimism, este o ascensiune, o pace pentru constiinte, un "AMIN!"
plin de emotie creatoare, pe care mama si sotul ei il rostesc vointei Lui Dumnezeu.

marți, 27 octombrie 2009

Avortul, o traumă pentru întreaga viaţă

Fătul, chiar şi până în luna a treia, nu este numai un ghem de celule, este o viaţă începută în timpul concepţiei.

După opt săptămâni, copilul are deja toate organele formate, simţurile dezvoltate şi ca atare percepe durerea, iar avortul devine o crimă. Îi bate inima, dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie. Deşi este o crudă realitate, nu sensibilizează pe nimeni. Este o crimă legală, ce are repercusiuni la nivel fizic şi mai ales psihic pentru cea care trece prin această traumă. Despre consecinţele psihologice ale avortului ne vorbeşte doamna psiholog Călugăru Monica.

Tema De responsabilitate

Deşi în prezent metodele contraceptive sunt intens mediatizate, femeile încă mai recurg la chiuretaj. „La nivel instinctual, oamenii funcţionează pe două principii, ce se îmbină în orice activitate: pulsiunea de viaţă ce te ajută să mergi mai departe, să-ţi doreşti să trăieşti, şi pulsiunea de moarte, cea care te ajută să ocoleşti cărările întortocheate şi să preîntâmpini pericolele apărute în atingerea obiectivului”, ne spune doamna psiholog.


Teama de responsabilitate atrage aspecte negative, ducând la soluţia extremă: avortul. O decizie deloc înţeleaptă şi raţională, în special pentru adolescenţi. Despre acest subiect, doamna doctor ne mai spune:


„Tinerii nu iau decizia în mod responsabil, matur. O dată cu sarcina apare teama, iar decizia avortuluiaparţine în mare parte persoanelor din jur şi în mică parte a lor. Mama care acţionează impulsiv prin decizia de a avorta are ulterior sentimente de culpabilitate foarte mari în relaţionarea cu partenerul, cu ceilalţi copii şi cu ea însăşi.” Nimic mai adevărat, dar acest lucru îl ştiu numai acele femei care au trecut prin această traumă.


În înţelepciunea Sa negrăită, Dumnezeu a hotărât ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreacă vreme de nouă luni în pântecele maicii sale. Acesta îi este adăpost şi hrană, pavăză şi mijloc de apărare în faţa oricărei primejdii. „Femeia este născută cu această maternitate, iar în momentul în care fuge de aceste lucruri, fuge de propria sexualitate.

Ulterior avortului se declanşează reacţia psihică: femeia în cauză nu se iartă pentru ceea ce a făcut, în ciuda argumentelor conştiente («sunt prea tânără pentru a fi mamă» sau «nu am situaţia materială necesară»), ce nu îi sunt suficiente pentru împăcarea cu situaţia.


Indirect renunţă la o parte din ea. Primul avort rămâne un reper într-o decizie ulterioară”, ne mărturiseşte psihologul. Dumnezeu este singurul în măsură să decidă când şi cui trebuie să dea sau să ia viaţa. Nu este oare o adevărată tragedie ca pruncul să-şi găsească mormântul tocmai în pântecele mamei?

vineri, 25 septembrie 2009

Milostenia

-Bunurile materiale sUnt si ele un dar de la Dumnezeu si servesc ca o prelungire a vietii oamenilor, intrucat pe saraci pururea ii avem cu noi (Matei 26, 11), orice crestin este dator sa contribuie la prelungirea vietii celui amenintat in existenta lui. Faptele milosteniei nu se apreciaza numai dupa multimea materiala ci mai ales dupa dispozitia inimii a unei inimi miloase care vede in saracia aproapelui propria sa lipsa.


Numai acea darnicie este o mila crestina care este inchinata Domnului si facuta intru numele lui Iisus (Matei 25, 40-45) fara a astepta vreo rasplatire lumeasca de la primitor sau vreo lauda de la oameni (Qeut 15, 11; Prov. 28, 27; Sirah. 5, 5-7; Matei 5, 7-45; 10-42; Luca 6, 30; 12-58-59; II Cor. 9, 7; V. Cersetoria; Fapte bune). Imparte toate cu fratele tau si nu zice ca sunt proprietatea ta, caci impartasirea de bunuri materiale si spirituale au fost pregatite de Dumnezeu pentru toti oamenii deopotriva. -Const. Ap. VII, 12. ,

-”Duhovnicii care impart milosteniile incredintate lor celor cu adevarat saraci, se aseamana cu apostolii care faceau acest lucru cu averile aruncate la picioarele lor (F. Ap. 5 si 6) iar cei ce le opresc pentru ei sau rudele lor, se aseamana cu Anania si Safira, ba si mai rau, caci aceia au oprit din cele ce erau ale lor si au fost osanditi cu moartea, dar acestia opresc cele ale saracilor din cele incredintate lor de altii. Daca opresc pentru ei ceva din hrana zilnica aceasta nu este un rau, dar trebuie sa se roage pentru cei ce i-a dat milostenia si sa se implineasca cum i s-a poruncii de binefacatori”. -S. Tes. IX, 72.


-”Cel ce face milostenie imitand pe Dumnezeu, nu cunoaste deosebirea intre omul rau si bun, intre drept si nedrept cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului (cerute de legile naturale ca om), ci imparte tuturor la fel dupa trebuinta, chiar daca cinsteste mai mult pentru buna aplicare a voii pe cel virtuos decat pe cel lenes”. -Filoc. II p. 40,24.


-Adevarul neputintei obliga moral pe aproapele sa ofere ajutorul milosteniei, iar nu viclesugul trandaviei, a betiei, a fumatului, etc. caci darul milosteniei trebuie sa fie o completare a muncii insuficiente si a iconomisirii vietii celui neputincios si nu o daruire spre dezmat si decadenta morala. “In cei ce stapaneste mila si adevarul, in acestia stapaneste si tot ce e placut lui Dumnezeu. Caci adevarul nu judeca pe nimeni fara mila; iar mila nu se indreapta cu iubire spre nici-un om fara adevar”. -Filoc IV, p. 290.67.

marți, 22 septembrie 2009

marți, 15 septembrie 2009

Numele de familie este chipul fidel, oglinda fiinţei umane".

"Numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti ,iar numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. "(.) Se cuvine aici să facem o paranteză, explicând ce înseamnă pentru un creştin să aibă pe buletinul de identitate numărul 666. După cum ştim, buletinul se eliberează în urma semnării lui de către posesor. Semnătura reprezintă totala acceptare de către acel individ a datelor înscrise, despre dânsul în document.

Aşadar, eu certific prin semnătura mea faptul că informaţiile respective mă descriu în totalitate, mă reprezintă, iar numele care este trecut în buletin este numele meu real. De aceea semnez, căci mă identific întru totul cu cel descris prin datele buletinului. Să analizăm puţin numele unei persoane. Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane. Simpla menţionare a numelui reprezentă individul în totalitatea lui, trup şi suflet.

De altfel, chiar numele are două componente care se raportează la cele două mari structuri ale persoanei. Astfel, numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti, îmi arată originea, apartenenţa la un anumit arbore genealogic stabilit prin legătura de sânge între generaţii. În schimb prenumele îmi este dăruit la botez. Este identitatea mea spirituală, oglinda sufletului meu. Prenumele nu se adresează trupului, ci se identifică cu însuşi lăuntrul meu, mă reprezintă sufleteşte. Tocmai de aceea mi se dă la botez, care este o adâncă taină a spiritualităţii creştine.

De fapt, numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. Pentru aceasta pruncii primesc nume de sfinţi. Aceşti sfinţi, datorită legăturii tainice spirituale cu pruncul prin intermediul numelui, vor fi protectorii lui de-l lungul vieţii. De aceea este greşit ca la botez să se dea nume inexistente în calendarul creştin ortodox, întrerupându-se astfel legătura unei tradiţii tainice. Numele de botez este, deci, identitatea sufletului meu.

Când voi fi pomenit la rugăciune, la Sfânta Liturghie de pildă, preotul va şopti în taină doar numele meu de botez (şi în nici un caz codul numeric sau alte simboluri cifrice - n.red.), deoarece Biserica este o comunitate a sufletelor, iar Sfintele Taine lucrează prin har tocmai această mântuire a sufletului, asigurând trecerea în veşnicie. În plus, primind la botez un nume, eu mă identific şi cu calitatea de creştin.
CE INSEAMNA CRESTIN ?

Înseamnă, aşa cum spune molitfelnicul, a te lepăda de satana şi de toate lucrările lui, trăind o viaţă în Hristos şi având ca scop final tocmai această veşnică unire cu Hristos. Pentru aceasta ritualul botezului prevede, înainte de primirea numelui, lepădarea conştientă - la prunci lepădarea are loc prin mijlocirea naşului - de diavol şi acceptarea conştientă a lui Hristos ca Domn şi Stăpân la vieţii mele, eu devenindu-i supus şi, prin urmare, purtându-I pecetea: crucea, Sfânta Mirungere, un nume de creştin şi însăşi rânduirea mea în tagma creştinilor, a robilor lui Hristos. (.)

Oare câţi dintre noi suntem cu adevărat conştienţi de însemnătatea numelui nostru, având în vedere uşurinţa cu care ni-l punem pe tot felul de documente, garantând astfel cu însuşi sufletul nostru adevărul celor scrise în actele respective? Să nu uităm că vom avea de dat un răspuns pentru orice rea întrebuinţare a darului primit la botez.

vineri, 28 august 2009

În ce chip se ingrijeste crestinul de sanatatea trupului?

1
Hrana potrivita si cumpatare, caci omul mananca pentru a trai, si nu traieste pentru a manca. Iar dupa pilda Mantuitorului si invatatura Sfintilor Apostoli, crestinul trebuie sa ia totdeauna mancarea cu “binecuvantare”, adica cu rostire de rugaciuni inainte si dupa masa (I Tim. 4,4, 5).
2
Imbracaminte trebuitoare pentru infatisarea cuviincioasa si pentru ocrotirea trupului de schimbarile vremii.
3
Locuinta sanatoasa, pentru cuvenita odihna si adapostire. Datina crestineasca cere ca locuinta crestinilor sa fie impodobita cu icoane si cu sfanta cruce.
4
Curatenie in imbracaminte si locuinta, precum si curatenie a trupului.
5
Munca si exercitii trupesti, care intaresc puterile si-l mentin pe om in buna stare sufleteasca. Pentru ca a trai inseamna a munci. De aceea este datoria fiecarui crestin sa-si aleaga cu multa chibzuinta si sa se pregateasca cu ingrijire pentru o anumita munca, dupa insusirile si puterile sale.
6
Vindecarea sanatatii zdruncinate de boli. Desigur, crestinismul priveste bolile: sau ca pedepse meritate pentru pacat si mijloace pentru pocainta, ca de pilda: lepra lui Ghiezi, slabanogul de 38 de ani; sau ca mijloace pentru intarire in virtute, ca de pilda suferintele dreptului Iov sau ca prilejuri pentru aratarea puterii lui Dumnezeu, ca de pilda vindecarea orbului din nastere. De aceea, crestinul indura bolile cu rabdare si cu supunere fata de voia lui Dumnezeu si se roaga Lui sa-i aduca usurare si vindecare.


“Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama, ci te roaga Domnului si El te va tamadui” (Int. Sir. 38, 9).
Dar aceasta nu inseamna ca crestinul trebuie sa astepte vindecarea numai prin rugaciune si prin mijloacele religioase; adica sa astepte ca Dumnezeu sa faca mereu minuni cu el. Datoria lui este sa ceara si ajutorul medicului si sa foloseasca medicamentele aratate de el. “Cinsteste pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul… Domnul a zidit din pamant leacurile si omul intelept nu se va scarbi de ele” (Int. Sir. 38, 1, 4).Daca si-a recastigat sanatatea, crestinul trebuie sa aduca lauda si multumire lui Dumnezeu, asemenea leprosului vindecat (Luca 17, 15).

7
Odihna. Datoria muncii cere si dreptul la odihna pentru reimprospatarea puterilor si sustinerea sanatatii. Mantuitorul insusi, ca om, avea trebuinta de odihna si se odihnea (Ioan 4, 6). Cel dintai mijloc pentru odihna este somnul. Astfel, muncitorul constiincios nu va renunta la el pentru placeri, dar nici nu va pierde timpul lucrului cu somnul.
Timp de odihna sunt si duminicile si zilele de sarbatori, cand crestinul isi intrerupe munca din cursul saptamanii si, dupa participarea la Sfanta Liturghie si ascultarea cuvantului dumnezeiesc, se odihneste si-si reface puterile sale, meditand la cuvantul lui Dumnezeu si facand fapte bune fata de aproapele.

miercuri, 26 august 2009

miercuri, 19 august 2009

AJUTOR UMANITAR -CANCERUL A DESFIGURAT-O PE IONELA

Ionela Linte e profesoară de Limba şi literatura română. Are 28 de ani şi n-a apucat să îşi împărtăşească dragostea pentru carte cu elevii decât trei ani. Apoi, o boală cumplită i-a răpit, literalmente, viaţa. I-a furat auzul la o ureche şi a desfigurat-o.

Priviţi ca să înţelegeţi, dincolo de cuvintele mele, prin ce trece această tânără

În urmă cu opt ani, Ionela era în facultate. Totul a început cu o durere la maxilarul drept, “ca de măsea”, îşi aminteşte tânăra. Apoi, osul a început să se umfle şi să se deformeze. “Am ajuns la medic, pentru o radiografie.

Mi s-a recomandat să mă operez cât mai repede”, spune Ionela.Medicul de la Spitalul Judeţean din Alexandria, care i-a făcut intervenţia chirurgicală, a fost uimit. “A spus: «Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea!»”, povesteşte femeia. Ionela a fost diagnosticată cu “osteosarcom mandibular dreapta”. Un cancer osos care, de obicei, se manifestă la nivelul oaselor lungi ale corpului. Localizarea în mandibulă, spun specialiştii, este destul de rară şi foarte agresivă.

OPT ANI DE CHIN

După prima operaţie, Ionela a început imediat chimioterapia. Cancerul a fost însă mai puternic şi tumoarea a recidivat. “În ultimii şapte ani am făcut patru operaţii, 11 serii de citostatice, 21 de şedinţe de cobaltoterapie, 30 de şedinţe de protonoterapie în Rusia şi am încercat diferite terapii naturiste. Degeaba.

Tumoarea mea se încăpăţânează să fie din ce în ce mai agresivă”, spune cu tristeţe în glas tânăra profesoară. În ciuda chinului cumplit prin care a trecut, Ionela a reuşit totuşi să-şi termine facultatea, să facă un Masterat şi să facă ceea ce îi place cel mai mult – să predea. Timp de trei ani le-a insuflat dragostea de carte elevilor de la un grup şcolar din Bucureşti.

TRANSFORMAREA

În lupta cu cancerul, medicii din România au depus armele. I-au spus Ionelei că, deşi tumoarea revenise, parcă mai agresivă, în ţară nu se mai poate face nimic. În răstimp de doi ani, boala a făcut-o pe tânără de nerecunoscut.“De când a început să crească fără oprire nu mai pot ieşi din casă. Acum sunt un om cu două feţe – partea stângă şi cea dreaptă. Şi nu îndrăznesc să ies pe stradă, pentru că privirile oamenilor sunt… foarte directe şi… iscoditoare… atunci când mă zăresc…”, explică Ionela, cu ochii în pământ.

Aspectul neplăcut al înfăţişării ei şi reacţia oamenilor de pe stradă sunt însă cele mai mici dintre problemele cu care se confruntă acum. Tumoarea gigantică ce îi acoperă partea dreaptă din chip i-a diminuat capacitatea de a respira, i-a furat complet auzul la urechea dreaptă şi e pe cale să facă acelaşi lucru cu vederea la ochiul drept. “În plus, abia mai pot deschide gura şi, de luni în şir, mă hrănesc cu lichide, iar durerile au devenit insuportabile. Nu mă mai pot odihni aproape deloc din cauza lor”, spune Ionela.

PRIMA ŞANSĂ

“Îmi doresc cu ardoare să trăiesc!”, spune Ionela. Şi nu se dă bătută, deşi uneori se întreabă cât va mai rezista. Nu a încetat niciodată să spere că, undeva în lumea asta, cineva îi poate reda şansele la viaţă. A auzit într-o emisiune televizată despre noua metodă revoluţionară de radioterapie – cyberknife – care se face la Clinica Anadolu din Turcia. A luat legătura cu medicii de acolo, care i-au spus că pot trata orice fel de tumoarea. Zâmbetul revenise pe chipul Ionelei.

Când însă au văzut fotografiile şi documentele medicale ale tinerei, doctorii turci i-au spus că stadiul extrem de avansat în care se află cancerul nu le va permite să o ajute prea mult. “Mi-au explicat că tumoarea mea e prea mare pentru a putea fi distrusă prin radioterapie”, zice Ionela.Singurii care i-au oferit speranţa în aceste condiţii au fost medicii de la International Neuroscience Institute din Hanovra.

Echipa de neurochirurgi germani a decis că soluţia în cazul Ionelei o reprezintă o rezecţie şi o reconstrucţie de mandibulă. Intervenţia chirurgicală costă însă 100.000 de euro. “Mi-am depus un dosar pentru finanţarea operaţiei la Ministerul Sănătăţii, dar mi-au spus să mai aştept… Timpul lucrează însă în defavoarea mea. Medicii din Germania mă aşteaptă cât mai curând, pentru că tumoarea se măreşte pe zi ce trece”, spune Ionela.

ALATURI DE EA

Cu ajutorul cunoştinţelor, prietenilor şi al multor oameni cu suflet, Ionela a reuşit să strângă până acum aproape jumătate din suma necesară operaţiei. Mai are nevoie de 52.000 de euro.Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Ionela să redevină un om normal, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD, sucursala Hurmuzachi, Sector 3, Bucureşti, pe numele Linte Ionela Antuaneta:

Cont RON: RO31BRDE441SV49728014410

Cont EURO: RO26BRDE441SV49729084410.

Pentru mai multe detalii, puteţi lua legătura cu Dorin Linte, soţul Ionelei, la telefon 0740.09.49.98.

Dăruiţi şi daţi mai departe!

luni, 17 august 2009

Doamne Ajutama!

Doamne, ajuta-ma!: Scapand de teama si furieFiecare din noi are un nivel particular dincolo de care se revarsa sentimentele noastre si noi strigam, “Doamne, ajuta-ma!”. Poate tocmai am primit rezultatele de la analizele medicale care ne-au dezamagit sau niste vesti devastatoare de la un membru de familie. Sentimentele noastre sunt amestecate! Nu stim daca suntem furiosi, panicati, speriati, ingroziti de viitor… nu stim daca putem continua prin puterile noastre.

Uneori sentimentele acestea sunt prea multe ca sa le putem controla si ele se revarsa asupra altora. Cand am aflat la inceput ca am fost diagnosticat cu cancer, m-am temut sa nu-mi pierd vederea. Am izbucnit furios asupra ingrijitorilor mei. Ati observat vreodata ca teama si furia sunt prevestitoare ? Oamenii fac schimb de cuvinte grele, temandu-se de tradare in relatiile lor. Teama pentru analizele medicale genereaza furie atunci cand se confirma cancerul.

Nu conteaza daca furia/teama este justificata…ele continua sa fermenteze. Teama distructiva (ingrijorarea, panica, suspiciunea) este generata de anticiparea necunoscutului. Tuturor ne place sa controlam circumstantele. (Si nu te infurii cand stii ca nu poti fi in control?) Dar atunci cand compar capacitatile mele umane minimale cu cele ale Dumnezeului Atotstiutor, Atotputernic, Atotprezent, imi predau controlul. Imediat temerile mele (si furia) scad (Psalmul 131:1-2).

_____________

Doamne, ajuta-ma – Gasind o viata care merita sa fie traitaAtunci cand strigi, “Dumnezeule, ajuta-ma!”, crezi ca mai este posibila o viata implinita? Relatia ta cu Tatal Ceresc devotat si iubitor iti schimba perspectiva asupra vietii de la una temporara la una vesnica (2 Corinteni 4:17-18). Relatia pe care o dezvolti prin cunoasterea Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, ca si Domnul si Mantuitor personal, te reinnoieste din punct de vedere mental si fizic. Nu poti schimba lumea din jurul tau pana nu schimbi propria ta lume. Noi putem alege sa traim in neascultare de planul lui Dumnezeu – traind in pacat (Romani 3:23). Sau putem cere iertare si multumi lui Isus Cristos ca Si-a jertfit viata pentru a plati pacatele noastre.
“Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina.” (Coloseni 1:21-22) Acceptandu-L pe Isus ca si Domn in vietile noastre noi suntem nascuti din nou – membri in familia lui Dumnezeu – cu garantia vietii vesnice in ceruri. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16).

vineri, 7 august 2009

Cuvant Catre Detinuti (si nu numai) sau despre Marea Evadare

Cuvant rostit de ,,Sfintii Apostoli Petru si Pavel" intr-un penitenciar din Romania.Va place viata? Raspuns-au toti: Bineinteles!Va place sa fiti liberi? Raspuns-au toti: Cum sa nu!Si atunci de ce stati incatusati, de ce sunteti aici?

Viata pe care voi o iubiti, ea v-a adus in acest loc. Vedeti voi, afara, unde ziceti ca erati liberi, tot in temnita va aflati, dar intr-una nevazuta, nesimtitoare, o temnita duhovniceasca. Si asa sunt multi ca voi. Traiesc, dar nu stiu ca sunt incatusati, zic ca sunt liberi, dar de fapt sunt prinsi cu lanturi grele.

Patimile, desfatarile trupesti, mangaierea mandriei si toate celelalte ca acestea, tin legati pe oameni, si ei lucreaza, se misca manati de stapanirea lor. Ei au devenit sclavii acestor lucruri si nu mai traiesc in libertate ci sunt stapaniti de altii.,,

Cea mai rea inchisoare e cea in care te simti bine" spunea parintele nostru Arsenie Boca. Asa lucreaza vrajmasul. Ne da iluzia binelui, creand prin surogate ideea placerii, a fericirii, a desavarsirii, toate cu caracter materialnic si trecator, ce mascheaza de fapt locul suferintei, al ingradirii libertatii, al ingroparii fiintei noastre in adancurile pacatului.Priviti la Sfintii Apostoli, cum in inchisoare fiind, erau fericiti, la Daniil proorocul si la cei trei prieteni ai sai care in fata mortii din groapa leilor si a cuptorului de foc se aflau liberi si marturiseau acest lucru prin iubirea fata de Dumnezeu, la Iosif care tarat pe nedrept in inchisoare, prin taria credintei si a rugaciunii ajunge sa conduca Egiptul, priviti si la Sfantul Mucenic Ioan cel nou de la Suceava,un nou Iosif al neamului romanesc, care pentru credinta sa in Mantuitorul Hristos, s-a lepadat de lume si a suferit chinuri pana la moarte, pentru ca spune psalmistul ,,Domnul este pazitorul vietii mele de cine ma voi teme, Domnul este acoperamantul meu de cine ma voi infricosa?"

Toti acestia erau liberi si neinlantuiti pentru ca se aflau in Dumnezeu, erau liberi in Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Siluan Athonitul care zice ca ,,a fi liber inseamna a fi in Dumnezeu", aveau permanent pe Dumnezeu cu ei si asta ii facea liberi. Acest lucru a fost intarit de momentul cand apostolilor li s-au desfacut lanturile singure si usa temnitei s-a deschis, dar n-au fugit, n-au evadat. Si de unde sa fuga? Din dumnezeire si sa piarda lucrarea jertfei pentru Hristos? Si de ce sa fuga? De bucuria urmarii Domnului lor intru jertfa?Ei erau cu Dumnezeu si Dumnezeu era in ei iar ceilalti nu puteau intelege cum Harul Duhului Sfant via in ei si ei erau liberi in Dumnezeu.Ce nebuni , ati putea crede unii dintre dumneavoastra! Sa li se deschida usile , lanturile sa le cada si ei sa nu evadeze?Sa evadeze de unde si sa fie liberi in ce? Sa fuga de ce anume, caci toate de acolo ii faceau fericiti?!

Vedeti ce rost are si smerenia si pocainta; il elibereaza pe om si il reaseaza in preajma lui Dumnezeu si asta il scoate pe om din robie. Din robia pacatului il scoate si apoi si il face pe om ca cugete la robia trupeasca(fizica) ca la o binecuvantare si va cugeta zicand in sine:Domnul ma va mangaia in necazul meu, Domnul va usura suferinta mea, Domnul va cerceta inima mea si o va afla in lacrimi, caci n-am inteles ca robia pacatului m-a departat de Dansul si am iubit faradelegea. Dar Domnul iubeste pe pacatosi ce se pocaiesc si asculta rugaciunea lor si o primeste pe ea.

Si acum, ca am aflat acestea,sufletul meu e linistit caci Domnul ma mangaie si ma intareste in lupta dezrobirii mele.Va spun un lucru care s-ar putea sa nu va placa la inceput, dar asta se intampla din necunoastere.Omul trebuie sa schimbe stapanul al carui rob este. Cum, o sa ma intrebati lanturile nu sunt toate la fel, stapanul nu este acelasi stapan peste tot, iar sclavul, robul acelasi rob?Daca vom gandi in laturile lumii asa este!Dar Stapanul Ceresc are alte lanturi, lanturi care odata puse au efect contrar; nu vatama, nu ranesc, ba mai mult, cine le are le iubeste, le doreste si se bucura de ele. Sunt lanturile Iubirii celei Treimice, sunt lanturile jertfelniciei, sunt lanturile datatoare de libertate. Lanturile astea ne duc langa Stapan, lanturile astea ne aseaza in Casa Lui, la masa Lui, in toate ale Lui si toate ale Lui sunt ale noastre.Care sclav, care rob nu si-ar dori astfel de lanturi care sa-l faca precum Stapanul sau?!Si stiti de ce?

Pentru ca El a gustat din lanturi, le-a iubit, le-a sfintit cu atingerea Sa, le-a facut pricina de eliberare!Pe cand potrivnicul a facut din lanturi(patimi)pricina mortii celei vesnice, lanturi cu care tine pe cel legati si nu vrea sa-i mai slobozeasca. Din lanturile lui nu te lasa slobod, se lupta pentru a-ti crea iluzia bunatatii lor si mult timp crezi ca esti fericit, linistit, ca ai parte de tot ce-i mai bun in asta lume.

Si, la o vreme, dupa ce te-a prins bine, vine si-si cere de la tine plata, ca stapan al tau, si abia atunci vezi ranile, vezi durerea, vezi suferinta pe care el, ca un inselator ti-a intins-o. E greu sa te scapi din aceste lanturi. Hristos a facut-o zdrobind lanturile care ,,tineau pe cei legati" dar acestia au dorit pe Dumnezeu, au umblat in caile Lui si de aceea Domnul s-a milostivit de ei si s-a coborat in cele mai de jos spre a-i slobozi.Voi zice-ti despre voi ca afara sunteti liberi, ca afara este libertatea deplina!Dar eu va spun voua ca daca iubiti lumea si o doriti pentru desfatarile ei,pentru placerile din ea, pentru libertatea de a va arata puterea, stapanirea, mandria sunteti intr-o camera de tortura in care sufletul vostru este supus la chinuri si dureri nebanuite. Sufletul din care lipseste Duhul,este un suflet chinuit si impovarat. Ziceti ca dincolo de aceste gratii este viata!

Si poate ca asa este, dar ce este aceea in care aveai sufletul in fiecare clipa in care te arati, precum spunea Sfantul Ioan in Apocalipsa, ca un mort viu daca nu moarte, caci iubind lumea cu patimile si desfatarile ei nu faci decat un act de suicid duhovnicesc, zici ca esti stapan al lumii si lumea te devoreaza, te consuma pana la epuizare si tarziu, sau poate niciodata, vei intelege cuvintele Mantuitorului care spune ,, toate acestea(ale lumii)ale cui vor fi". Toate acestea pe care le-ai iubit si care te-au facut sa te simti stapan al lumii, te-au asezat in intunerec, in moarte si nicidecum in viata pe care atat de mult o doreai. Vezi cum lucreaza diavolul?

Ii face pe toti sa se creada stapani! Pai lumea poate avea mai multi stapani? Si de aici incepe ura, vrajmasia, invidia, uciderea si toate celelalte.Si iata cum viu fiind, le faci pe cele ale mortii, cum iubitor de viata te-ai marturisit, dar lucrator al mortii te-ai aratat.Un Singur Stapan si Domn si Dumnezeu avem si Acesta se manifesta in Iubire si prin Iubire. Daca veti simti asta oriunde va veti afla, sa stiti caci cu adevarat Viata v-a cercetat pe voi si v-a gasit buni. Iubiti Viata, dar cea care inseamna jertfa, smerenie, ingaduinta, iertare si veti reusi MAREA EVADARE a vietii voastre, iar in schimb veti primi de la Stapanul nostru binecuvantate si dorite lanturi ce ne vor tine in Imparatia Sa cea vesnica spre vietuirea cea vesnica Amin!

duminică, 2 august 2009

Privesc spre Ceruri

marți, 28 iulie 2009

CATE CEVA DESPRE INGERI

Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu din nimic. În Sfânta Scriptură spune: “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Fac ), iar Sfinţii Părinţi spun că prin ”cer” înţelegem lumea spirituală a îngerilor, aşadar au fost creaţi înainte de lumea văzută.

Îngerii sunt duhuri imateriale, necorporale, libere şi nemuritoare, care împlinesc voia lui Dumnezeu. Deşi sunt fiinţe nevăzute, îngerii pot lua formă omenească, dar numai cu voinţa lui Dumnezeu, precum pot cunoaşte din tainele lui Dumnezeu în măsura în care le este permis. Pot fi prezenţi imediat acolo unde îi trimite Dumnezeu, dar nu pot fi în acelaşi timp în două locuri diferite.

În ceea ce priveşte natura lor, Biserica îi numeşte puteri cereşti, dar cu toate acestea Sfinţii Părinţi atribuie îngerilor şi o anumită materialitate, iar Sfântul Vasile cel Mare spune: “Probabil că fiinţa îngerilor este duh aerian sau foc material” căci Sfânta Scriptură spune:” Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc”.
Starea actuală a îngerilor este una de sfinţenie, pentru că neascultând de Lucifer ei au rămas în comuniune cu Dumnezeu prin harul Lui şi s-au stabilit definitiv în bine. De aceea îngerii buni nu pot păcătui.

În ceea ce priveşte menirea îngerilor , trebuie să ştim că aceştia preamăresc neîncetat pe Dumnezeu şi cunosc şi împlinesc voia Lui. În raport cu lumea, menirea îngerilor e de a face cunoscută voia lui Dumnezeu şi de a aduce oamenilor mesaje de la El, de a-i sfătui de bine şi a-i feri de rău.
Fiecare om are îngerul său păzitor, dat lui prin Sfântul Botez, care întăreşte credinţa şi evlavia (IV Regi, 1, 13 ; Zah., 2), apără pe om de duhurile rele (Ps. 90, 10-11), mijloceste pentru cel credincios (Matei, 18, 10; Apoc, 8, 3), însoţeşte sufletele celor adormiţi (Luca, 16, 22).

Deşi în Sfânta Scriptură nu este precizat nicăieri numărul îngerilor, aflăm că sunt foarte mulţi prin termeni ca: legiuni, zeci de mii, mii de mii .
În lumea spirituală a îngerilor există o anumită ordine ierarhică, bazată pe puterea şi slujirea deosebotă a îngerilor. Ierarhia cerească este compusă din 9 cete, împărţite în trei trepte.

In prima treapta, care este cea mai inalta, sunt aceia care sunt mai aproape de Dumnezeu, adica: Tronurile, Heruvimii si Serafimii. A doua treapta cuprinde : Stapaniile, Domniile si Puterile, iar treapta a treia cuprinde : Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii.


Impartirea pe trepte a ingerilor se intemeiaza pe Sfanta Scriptura, care numeste pe toate cele noua cete, desi nu intr-un singur loc pe toate. Astfel, in Fac, 3, 24 se amintesc Heruvimii; la Isaia, 6, 12, Serafimii; in Efes., 1, 21 ; Col., 1, 16 ; Rom., 8, 38 ; in I Petru, 3, 22, Tronurile sau Scaunele; Domniile, Puterile, Stapaniile, incepatoriile si ingerii ; la I Tes., 4, 16 si Iuda, 9, Arhanghelii.
Îngerii răi


O parte din îngerii creaţi de Dumnezeu au devenit răi prin proprie voinţă, prin abuzul libertăţii, prin răzvrătirea din mândrie împotriva lui Dumnezeu.
Prin cădere, îngerii s-au stabilit definitiv în rău, fără vreo posibilitate de a mai săvârşi vreodată binele. În Sfânta Scriptură îngerii răi poartă diverse denumiri: demoni (Matei, 8.3), draci (Matei 11,18), duhuri necurate (Matei 10,1). Căpetenia lor se numeşte Satan (Matei 12, 26) şi Belzebut (Matei, 10,25).


Diavolii sunt fiinţe spirituale şi reale, ca şi îngerii buni. Nu se cunoaşte timpul căderii lor, dar se ştie că au căzut înainte de crearea omului, întrucât primii oameni au fost ispitiţi de diavol sub chipul şarpelui.
Numărul diavolilor este foarte mare, iar Sfânta Scriptură vorbeşte despre o “împărăţie a diavolului” (Matei 12,26) şi (Luca 11,18) şi de legiuni de diavoli (Marcu 5,9) şi (Luca 8,30).

Ca şi îngerii buni, îngerii răi sunt aşezaţi în trepte ierarhice (Efeseni 6,12).
Activitatea diavolilor în lume este întotdeauna opusă lui Dumnezeu. Ei se tem, se cutremură de Dumnezeu, dar nu încetează a lucra împotriva lui. Imposibilitatea mântuiii lor depinde de însăşi natura lor de după cădere. Ei sunt înclinaţi mereu spre rău şi incapabili de pocainţă, căci de s-ar pocai, Dumnezeu i-ar ierta.

Dumnezeu îngăduie ca oamenii să fie ispitiţi de diavol spre mântuirea lor, dar nu peste putinţă.
Diavolii nu ştiu gândurile oamenilor ci doar intuiesc şi îi ispitesc.
La judecata obşteacă, puterea diavolilor va fi nimicită definitiv, căci Dumnezeu va da acestora pedeapsa veşnică.


DOAMNE AJUTA!

luni, 20 iulie 2009

ANGELO CUSTODE


joi, 2 iulie 2009

Relatii cu copilul tau

Relatia cu copilul tau este extrem de vitala. Intelegerea si ajutarea lui te ajuta sa fii aproape de el. Ca el sa aiba incredere in tine trebuie sa ai si tu incredere in el. Nu te astepta ca el sa iti spuna din prima ce probleme are.

Trebuie sa ii castigi increderea si sa fii rabdatoare cu el. Nu tipa la el, nu il critica. Vorbeste-i frumos. Apropie-te de el si vorbeste-i frumos.Acorda mai mult timp relatiei dintre voi, comunicati cat mai mult. Nu te astepta ca fiica ta sa fie ca tine si sa gandeasca ca tine. E diferita. Accept-o asa cum e. Invata-ti copilul sa faca singur diferenta dintre bine si rau.

Copiii sunt unici. Fiecare copil in parte are propria lui identitate. Este, prin urmare, important sa recunoastem si sa incurajam nevoile copilului nostru pentru independenta.
Independenta este un factor important pentru dezvoltarea personalitatii fine.
Abilitatea copilului tau de a face fata vietii psihice, mentale si emotionale ii va marca cu siguranta sentimentele.Iata 10 pasi simpli pentru a incuraja independenta copilului:

1. Cultiva

2. Permite-i

3. Integreaza-l in comunitate

4. Creaza un mediu in care el sa creasca bine

5. Incurajeaza-l in tot ceea ce face...incurajeaza-l sa ia decizii de unul singur.

6. Fii un model pentru el

7. Ajuta-l in tot ceea ce are nevoie. Ghiceste-i dorintele si necesitatile

8. Asigura-i un mediu potrivit

9. Ofera-i sprijin si suport. E bine sa stie ca poate conta oricand pe tine.

10. Comunica cat mai mult cu el.

luni, 29 iunie 2009

sâmbătă, 20 iunie 2009

ORTODOXIA

Eu nu plec capul nimanui aici,
Eu nu cunosc nici jugul,nici robia,
Eu nu fac parte din turma celor mici,
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

Eu nu sunt al nimanui ucenic,
Eu n-am de plata datoria,
Eu nu-mi vand harul pe nimic,
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

Eu nu apartin unui pamantean,
Nu ma ispiteste bogatia,
Un cult,miscare,grup sau clan,
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

Eu nu ma schimb cum bate vantul,
Tara mea este Poezia,
Domnu Iisus Hristos Preasfantul,
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

sâmbătă, 13 iunie 2009

DOMNUL VREA ELIBERAREA TUTUROR

Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie eliberaţi de păcatele lor şi să cunoască adevărul Său (1 Timotei 2:3-4). El doreşte ca toţi să se pocăiască şi să ajungă să-L cunoască (2 Petru 3:9). Totuşi, Biblia descoperă şi faptul că Dumnezeu nu-i forţează pe oameni. El le permite oamenilor să-L respingă chiar dacă nu-I place acest lucru. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:16), dar El le permite oamenilor să respingă iubirea Lui şi să rămână în păcatele lor.
Va fi o judecată a tuturor oamenilor atunci când toţi se vor prezenta înaintea tronului lui Dumnezeu (Apocalipsa 20:11-13). Toţi cei al căror nume nu va fi găsit în „Cartea vieţii” vor fi aruncaţi în iazul de foc (Apocalipsa 20:15).
Dumnezeu le-a spus israeliţilor: „...ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. De aceea, alege viaţa ca să trăişti...” (Deuteronom 30:19). Într-un fel, toţi trebuie să alegem între binecuvântare sau blestem, între viaţă sau moarte, între iubirea sau mânia lui Dumnezeu.
Unora li se pare ilogic că Dumnezeu este iubitor şi mânios în acelaşi timp. Dar mare parte a caracterului lui Dumnezeu este dincolo de înţelegerea noastră. Mânia şi dragostea Lui sunt compatibile, chiar dacă sunt compatibile într-un mod în care acum nu-l înţelegem.
Chiar dacă nu înţelegem deplin, avem înaintea noastră această decizie. Dumnezeu spune că toţi merităm mânia şi judecata Lui chiar acum. Iisus a spus deschis: „...dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre” (Ioan 8:24). Totuşi El îi primeşte cu bucurie pe toţi cei care se întorc acum la El pentru iertare, astfel încât să nu fie condamnaţi de, ci să fie iertaţi şi împăcaţi cu El. Iisus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24). Pentru a descoperi cum să începi o relaţie cu Dumnezeu şi cum să primeşti viaţă veşnică.

joi, 11 iunie 2009

marți, 2 iunie 2009

DESPRE POCAINTA

Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi! Luati jugul Meu asupra voastra si va invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre." Astfel ne cheama la sine Hristos, fagaduind preadulce odihna sufletelor noastre. Ca si cum ne-ar spune: "O, pacatosi sarmani si osteniti de desertaciunile lumii, destul v-ati obosit impovarandu-va cu ganduri, planuri, nanzuinte si griji si intristari lumesti. Nicaieri nu veti gasi adevarata odihna si fericire afarea de Mine. Oriincotro v-ati intoarce, nicaieri nu veti afla adevarat folos. In afara Mea, pretudindeni va intampina nevoia si raul. Bogatia, cinstea, slava si desfatarea lumii acesteia pe care le cautati, mai mult va apasa decat va usureaza, mai mult va ostenesc decat va odihnesc. Cautati binele? Tot binele este la Mine si de la Mine vine. Cautati fericirea? Nu este nicaieri in afara Mea. Cautati frumusete? Ce este mai frumos decat Mine si in afara de Mine? Cautati noblete? Cine este mai nobil decat Fiul lui Dumnezeu? Cautati lucruri inalte? Cine este mai inalt decat Imparatul Cerurilor? Cautati slava? Cine este mai slavit decat Mine? Cautati bogatie? La Mine si in mana Mea este toata bogatia cea nestricacioasa. Cautati intelepciune? Eu sunt Intelepciunea lui Dumnezeu. Cautati prietenie? Cine este mai placut si mai iubitor decat Mine care mi-am pus sufletul pentru toti? Cautati ajutor si ocrotire? Cine va va ajuta si va va ocroti, daca nu Eu? Cautati doctor? Cine va va vindeca daca nu Eu, doctorul sufletelor si al trupurilor? Cautati desfatare, veselie si bucurie? Cine va va desfata si va va veseli daca nu Eu? Cautati tihna si pace? Eu sunt pacea si odihna sufletului si nicaieri nu le veti gasi decat numai la Mine. Doriti lumina? Eu sunt Lumina lumii si oricine imi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric. Vreti sa veniti la Dumnezeu, nu vreti sa va amagiti si sa va rataciti, nu vreti sa muriti si sa traiti in veci. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nu indrazniti sa va apropiati de mine? De cine poate fi mai lesne sa va apropiati? Pe toti ii chem si ii primesc: veniti la Mine. Va temeti sa cereti? Cine a cerut de la Mine cu credinta si Eu nu i-am dat? Pacatele va opresc sa veniti la Mine? Eu pentru pacatosi mi-am pus sufletul. Multimea pacatelor va tulbura? Milostivirea Mea covarseste toate pacatele intregii lumi. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!"

duminică, 24 mai 2009

vineri, 8 mai 2009

SA FII CRESTIN

A fi creştin înseamnă să-L cunoşti pe Hristos ca şi Prieten al tău, domnul Iisus a folosit acest termen când a spus “V-am numit prieteni” (Ioan 15:15). Toţi autorii Noului Testament vorbesc de o relaţie intimă cu El. Petru spune, “deşi nu L-aţi văzut, îl iubiţi (1 Pe. 1:8). Apostolul Pavel mărturiseşte despre măreţia faptului de a-L cunoaşte pe Isus ca Domn (Fil. 3:8). El nu se referă la o cunoaştere intelectuală a lui Hristos, ci la una personală. Noi toţi cunoaştem despre naşterea, viaţa, moartea şi învierea lui Hristos. Întrebarea este dacă noi putem spune cu integritate că îl cunoaştem, că El este realitatea supremă în viaţa noastră.

marți, 28 aprilie 2009

POEZIE CRESTINA

Multi oameni din care-am cunoscut,
Vroiau sa stie unde-i fericirea pe pamant.
Ei spuneau ca in zadar au cautat,
Ca de marea fericire nu au dat.


Iar acum crestini luati aminte
Caci fericirea pe pamant se simte,
Nu se cumpara sau vinde,
Ci ea doar, ea doar se simte.


Deci acesta fericire pamanteasca
Este o suprema multumire sufleteasca.
Este o multumire a sufletului tau
Cand simti ca te-ai indepartat de rau.


Iar aceasta fericire o poate avea
Si-un copil, si-o batranea,
Si-un taran, si-un imparat,
si-un servitor,Si-um scriitor,
si-un militar, si-un cersetor.


Dar la aceasta unica si suprema fericire
Se ajunge numai prin desavarsire,
Prin urmarea cuvantului si sfatului bun
Veti gasi al fericirii dulce drum.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

IISUS CHRISTOS IN NOI

Christos în noi nu este un concept intelectual fabricat de mintea noastra sau de alta persoana. Nici un crucifix nu este. Este toata puterea de viata si lumina de la Dumnezeu în corpul nostru, minte si sentimente, care iradiaza cu toata forta si puterea Divina de a crea, a face minuni si a transforma tot ceea ce dorim .
Daca esti sarac Christos în tine î-ti poate da bani si toate bogatiile pe care le doresti. Daca esti bolnav, Christos în tine este sanatatea de care ai nevoie. Daca îti lipseste iubire, Christos în tine este toata iubirea dorita. Daca ai lipsa de inteligenta, Christos în tine este întelepciunea. Daca iti lipseste vointa de a face lucruri, Christos este voluntatea lui Dumnezeu.
Este suficient doar sa te gandesti la Dumnezeu ca o lumina în pieptul tau, care are toata puterea asa ca un Soare Spiritual si decreteaza cu tot sentimentul pe care îl poti : Eu Sunt Bogatia, Eu Sunt Sanatatea, Eu Sunt Iubirea, Eu Sunt Inteligenta, Eu Sunt Vointa. Si numai facând aceasta, decretând cu tot sentimentul dorit, fara sa te întorci a repeta negativismul, se va face minunea transformarii. Nu trebuie sa crezi ceea ce ti se spune. Pune în practica si vei vedea.
Puterea Lui Dumnezeu manifestându-se prin mediul Lui Christos în tine. Simte-L pe Christos ca pe Dumnezeu în Trei Divinitati , manifestându-se ca Trei Raze de Lumina într-o singura Flacara Tripla: Flacara Albastra reprezinta Voluntatea Divina, cea Galbena Iluminarea Divina iar cea Roza este Iubirea Spirituala.

joi, 9 aprilie 2009

"ADEVARATA IUBIRE"


A iubi este insasi legea vietii, asa cum reiese din articolul legea iubiriei . Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna.
Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practci ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.
Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat.
Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa.
Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.

luni, 6 aprilie 2009

"POEZIE DE PRIMAVARA"


DE primavara,soarele surade!

Prin pomii albi si ninsi de atatea flori,

O pasare micuta se arata!

E alba,parca facuta din nori!



Si canta,canta nencetat!

Rasuna tot in adieri usoare,

Iar glasul ei duios ne-a alinat

Dupa iarna cea neinduratoare,

Un ghiocel ingandurat asculta



.Este un tril atat de minunat!

Parca venit dintro orchestra sfanta

De ingeri albi cu ochii de smarald.
 
Powered by Blogger