Un copil de nouă ani îşi trăieşte copilăria în întuneric

Milostenia

-Bunurile materiale sUnt si ele un dar de la Dumnezeu si servesc ca o prelungire a vietii oamenilor, intrucat pe saraci pururea ii avem cu noi (Matei 26, 11), orice crestin este dator sa contribuie la prelungirea vietii celui amenintat in existenta lui. Faptele milosteniei nu se apreciaza numai dupa multimea materiala ci mai ales dupa dispozitia inimii a unei inimi miloase care vede in saracia aproapelui propria sa lipsa.

Numai acea darnicie este o mila crestina care este inchinata Domnului si facuta intru numele lui Iisus (Matei 25, 40-45) fara a astepta vreo rasplatire lumeasca de la primitor sau vreo lauda de la oameni (Qeut 15, 11; Prov. 28, 27; Sirah. 5, 5-7; Matei 5, 7-45; 10-42; Luca 6, 30; 12-58-59; II Cor. 9, 7; V. Cersetoria; Fapte bune). Imparte toate cu fratele tau si nu zice ca sunt proprietatea ta, caci impartasirea de bunuri materiale si spirituale au fost pregatite de Dumnezeu pentru toti oamenii deopotriva. -Const. Ap. VII, 12. ,

-”Duhovnicii care impart milosteniile incredintate lor celor cu adevarat saraci, se aseamana cu apostolii care faceau acest lucru cu averile aruncate la picioarele lor (F. Ap. 5 si 6) iar cei ce le opresc pentru ei sau rudele lor, se aseamana cu Anania si Safira, ba si mai rau, caci aceia au oprit din cele ce erau ale lor si au fost osanditi cu moartea, dar acestia opresc cele ale saracilor din cele incredintate lor de altii. Daca opresc pentru ei ceva din hrana zilnica aceasta nu este un rau, dar trebuie sa se roage pentru cei ce i-a dat milostenia si sa se implineasca cum i s-a poruncii de binefacatori”. -S. Tes. IX, 72.


-”Cel ce face milostenie imitand pe Dumnezeu, nu cunoaste deosebirea intre omul rau si bun, intre drept si nedrept cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului (cerute de legile naturale ca om), ci imparte tuturor la fel dupa trebuinta, chiar daca cinsteste mai mult pentru buna aplicare a voii pe cel virtuos decat pe cel lenes”. -Filoc. II p. 40,24.


-Adevarul neputintei obliga moral pe aproapele sa ofere ajutorul milosteniei, iar nu viclesugul trandaviei, a betiei, a fumatului, etc. caci darul milosteniei trebuie sa fie o completare a muncii insuficiente si a iconomisirii vietii celui neputincios si nu o daruire spre dezmat si decadenta morala. “In cei ce stapaneste mila si adevarul, in acestia stapaneste si tot ce e placut lui Dumnezeu. Caci adevarul nu judeca pe nimeni fara mila; iar mila nu se indreapta cu iubire spre nici-un om fara adevar”. -Filoc IV, p. 290.67.

Tatal nostru Aramaica

Numele de familie este chipul fidel, oglinda fiinţei umane".

"Numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti ,iar numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. "(.) Se cuvine aici să facem o paranteză, explicând ce înseamnă pentru un creştin să aibă pe buletinul de identitate numărul 666. După cum ştim, buletinul se eliberează în urma semnării lui de către posesor. Semnătura reprezintă totala acceptare de către acel individ a datelor înscrise, despre dânsul în document.

Aşadar, eu certific prin semnătura mea faptul că informaţiile respective mă descriu în totalitate, mă reprezintă, iar numele care este trecut în buletin este numele meu real. De aceea semnez, căci mă identific întru totul cu cel descris prin datele buletinului. Să analizăm puţin numele unei persoane. Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane. Simpla menţionare a numelui reprezentă individul în totalitatea lui, trup şi suflet.

De altfel, chiar numele are două componente care se raportează la cele două mari structuri ale persoanei. Astfel, numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti, îmi arată originea, apartenenţa la un anumit arbore genealogic stabilit prin legătura de sânge între generaţii. În schimb prenumele îmi este dăruit la botez. Este identitatea mea spirituală, oglinda sufletului meu. Prenumele nu se adresează trupului, ci se identifică cu însuşi lăuntrul meu, mă reprezintă sufleteşte. Tocmai de aceea mi se dă la botez, care este o adâncă taină a spiritualităţii creştine.

De fapt, numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. Pentru aceasta pruncii primesc nume de sfinţi. Aceşti sfinţi, datorită legăturii tainice spirituale cu pruncul prin intermediul numelui, vor fi protectorii lui de-l lungul vieţii. De aceea este greşit ca la botez să se dea nume inexistente în calendarul creştin ortodox, întrerupându-se astfel legătura unei tradiţii tainice. Numele de botez este, deci, identitatea sufletului meu.

Când voi fi pomenit la rugăciune, la Sfânta Liturghie de pildă, preotul va şopti în taină doar numele meu de botez (şi în nici un caz codul numeric sau alte simboluri cifrice - n.red.), deoarece Biserica este o comunitate a sufletelor, iar Sfintele Taine lucrează prin har tocmai această mântuire a sufletului, asigurând trecerea în veşnicie. În plus, primind la botez un nume, eu mă identific şi cu calitatea de creştin.

CE INSEAMNA CRESTIN ?

Înseamnă, aşa cum spune molitfelnicul, a te lepăda de satana şi de toate lucrările lui, trăind o viaţă în Hristos şi având ca scop final tocmai această veşnică unire cu Hristos. Pentru aceasta ritualul botezului prevede, înainte de primirea numelui, lepădarea conştientă - la prunci lepădarea are loc prin mijlocirea naşului - de diavol şi acceptarea conştientă a lui Hristos ca Domn şi Stăpân la vieţii mele, eu devenindu-i supus şi, prin urmare, purtându-I pecetea: crucea, Sfânta Mirungere, un nume de creştin şi însăşi rânduirea mea în tagma creştinilor, a robilor lui Hristos. (.)

Oare câţi dintre noi suntem cu adevărat conştienţi de însemnătatea numelui nostru, având în vedere uşurinţa cu care ni-l punem pe tot felul de documente, garantând astfel cu însuşi sufletul nostru adevărul celor scrise în actele respective? Să nu uităm că vom avea de dat un răspuns pentru orice rea întrebuinţare a darului primit la botez.

În ce chip se ingrijeste crestinul de sanatatea trupului?

1

Hrana potrivita si cumpatare, caci omul mananca pentru a trai, si nu traieste pentru a manca. Iar dupa pilda Mantuitorului si invatatura Sfintilor Apostoli, crestinul trebuie sa ia totdeauna mancarea cu “binecuvantare”, adica cu rostire de rugaciuni inainte si dupa masa (I Tim. 4,4, 5).

2

Imbracaminte trebuitoare pentru infatisarea cuviincioasa si pentru ocrotirea trupului de schimbarile vremii.

3

Locuinta sanatoasa, pentru cuvenita odihna si adapostire. Datina crestineasca cere ca locuinta crestinilor sa fie impodobita cu icoane si cu sfanta cruce.

4

Curatenie in imbracaminte si locuinta, precum si curatenie a trupului.

5

Munca si exercitii trupesti, care intaresc puterile si-l mentin pe om in buna stare sufleteasca. Pentru ca a trai inseamna a munci. De aceea este datoria fiecarui crestin sa-si aleaga cu multa chibzuinta si sa se pregateasca cu ingrijire pentru o anumita munca, dupa insusirile si puterile sale.

6

Vindecarea sanatatii zdruncinate de boli. Desigur, crestinismul priveste bolile: sau ca pedepse meritate pentru pacat si mijloace pentru pocainta, ca de pilda: lepra lui Ghiezi, slabanogul de 38 de ani; sau ca mijloace pentru intarire in virtute, ca de pilda suferintele dreptului Iov sau ca prilejuri pentru aratarea puterii lui Dumnezeu, ca de pilda vindecarea orbului din nastere. De aceea, crestinul indura bolile cu rabdare si cu supunere fata de voia lui Dumnezeu si se roaga Lui sa-i aduca usurare si vindecare.

“Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama, ci te roaga Domnului si El te va tamadui” (Int. Sir. 38, 9).
Dar aceasta nu inseamna ca crestinul trebuie sa astepte vindecarea numai prin rugaciune si prin mijloacele religioase; adica sa astepte ca Dumnezeu sa faca mereu minuni cu el. Datoria lui este sa ceara si ajutorul medicului si sa foloseasca medicamentele aratate de el. “Cinsteste pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul… Domnul a zidit din pamant leacurile si omul intelept nu se va scarbi de ele” (Int. Sir. 38, 1, 4).Daca si-a recastigat sanatatea, crestinul trebuie sa aduca lauda si multumire lui Dumnezeu, asemenea leprosului vindecat (Luca 17, 15).

7

Odihna. Datoria muncii cere si dreptul la odihna pentru reimprospatarea puterilor si sustinerea sanatatii. Mantuitorul insusi, ca om, avea trebuinta de odihna si se odihnea (Ioan 4, 6). Cel dintai mijloc pentru odihna este somnul. Astfel, muncitorul constiincios nu va renunta la el pentru placeri, dar nici nu va pierde timpul lucrului cu somnul.
Timp de odihna sunt si duminicile si zilele de sarbatori, cand crestinul isi intrerupe munca din cursul saptamanii si, dupa participarea la Sfanta Liturghie si ascultarea cuvantului dumnezeiesc, se odihneste si-si reface puterile sale, meditand la cuvantul lui Dumnezeu si facand fapte bune fata de aproapele.

Iarta-ma, Dumnezeul meu !

AJUTOR UMANITAR -CANCERUL A DESFIGURAT-O PE IONELA

Ionela Linte e profesoară de Limba şi literatura română. Are 28 de ani şi n-a apucat să îşi împărtăşească dragostea pentru carte cu elevii decât trei ani. Apoi, o boală cumplită i-a răpit, literalmente, viaţa. I-a furat auzul la o ureche şi a desfigurat-o.

Priviţi ca să înţelegeţi, dincolo de cuvintele mele, prin ce trece această tânără

În urmă cu opt ani, Ionela era în facultate. Totul a început cu o durere la maxilarul drept, “ca de măsea”, îşi aminteşte tânăra. Apoi, osul a început să se umfle şi să se deformeze. “Am ajuns la medic, pentru o radiografie.

Mi s-a recomandat să mă operez cât mai repede”, spune Ionela.Medicul de la Spitalul Judeţean din Alexandria, care i-a făcut intervenţia chirurgicală, a fost uimit. “A spus: «Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea!»”, povesteşte femeia. Ionela a fost diagnosticată cu “osteosarcom mandibular dreapta”. Un cancer osos care, de obicei, se manifestă la nivelul oaselor lungi ale corpului. Localizarea în mandibulă, spun specialiştii, este destul de rară şi foarte agresivă.

OPT ANI DE CHIN

După prima operaţie, Ionela a început imediat chimioterapia. Cancerul a fost însă mai puternic şi tumoarea a recidivat. “În ultimii şapte ani am făcut patru operaţii, 11 serii de citostatice, 21 de şedinţe de cobaltoterapie, 30 de şedinţe de protonoterapie în Rusia şi am încercat diferite terapii naturiste. Degeaba.

Tumoarea mea se încăpăţânează să fie din ce în ce mai agresivă”, spune cu tristeţe în glas tânăra profesoară. În ciuda chinului cumplit prin care a trecut, Ionela a reuşit totuşi să-şi termine facultatea, să facă un Masterat şi să facă ceea ce îi place cel mai mult – să predea. Timp de trei ani le-a insuflat dragostea de carte elevilor de la un grup şcolar din Bucureşti.

TRANSFORMAREA

În lupta cu cancerul, medicii din România au depus armele. I-au spus Ionelei că, deşi tumoarea revenise, parcă mai agresivă, în ţară nu se mai poate face nimic. În răstimp de doi ani, boala a făcut-o pe tânără de nerecunoscut.“De când a început să crească fără oprire nu mai pot ieşi din casă. Acum sunt un om cu două feţe – partea stângă şi cea dreaptă. Şi nu îndrăznesc să ies pe stradă, pentru că privirile oamenilor sunt… foarte directe şi… iscoditoare… atunci când mă zăresc…”, explică Ionela, cu ochii în pământ.

Aspectul neplăcut al înfăţişării ei şi reacţia oamenilor de pe stradă sunt însă cele mai mici dintre problemele cu care se confruntă acum. Tumoarea gigantică ce îi acoperă partea dreaptă din chip i-a diminuat capacitatea de a respira, i-a furat complet auzul la urechea dreaptă şi e pe cale să facă acelaşi lucru cu vederea la ochiul drept. “În plus, abia mai pot deschide gura şi, de luni în şir, mă hrănesc cu lichide, iar durerile au devenit insuportabile. Nu mă mai pot odihni aproape deloc din cauza lor”, spune Ionela.

PRIMA ŞANSĂ

“Îmi doresc cu ardoare să trăiesc!”, spune Ionela. Şi nu se dă bătută, deşi uneori se întreabă cât va mai rezista. Nu a încetat niciodată să spere că, undeva în lumea asta, cineva îi poate reda şansele la viaţă. A auzit într-o emisiune televizată despre noua metodă revoluţionară de radioterapie – cyberknife – care se face la Clinica Anadolu din Turcia. A luat legătura cu medicii de acolo, care i-au spus că pot trata orice fel de tumoarea. Zâmbetul revenise pe chipul Ionelei.

Când însă au văzut fotografiile şi documentele medicale ale tinerei, doctorii turci i-au spus că stadiul extrem de avansat în care se află cancerul nu le va permite să o ajute prea mult. “Mi-au explicat că tumoarea mea e prea mare pentru a putea fi distrusă prin radioterapie”, zice Ionela.Singurii care i-au oferit speranţa în aceste condiţii au fost medicii de la International Neuroscience Institute din Hanovra.

Echipa de neurochirurgi germani a decis că soluţia în cazul Ionelei o reprezintă o rezecţie şi o reconstrucţie de mandibulă. Intervenţia chirurgicală costă însă 100.000 de euro. “Mi-am depus un dosar pentru finanţarea operaţiei la Ministerul Sănătăţii, dar mi-au spus să mai aştept… Timpul lucrează însă în defavoarea mea. Medicii din Germania mă aşteaptă cât mai curând, pentru că tumoarea se măreşte pe zi ce trece”, spune Ionela.

ALATURI DE EA

Cu ajutorul cunoştinţelor, prietenilor şi al multor oameni cu suflet, Ionela a reuşit să strângă până acum aproape jumătate din suma necesară operaţiei. Mai are nevoie de 52.000 de euro.Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Ionela să redevină un om normal, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD, sucursala Hurmuzachi, Sector 3, Bucureşti, pe numele Linte Ionela Antuaneta:

Cont RON: RO31BRDE441SV49728014410

Cont EURO: RO26BRDE441SV49729084410.

Pentru mai multe detalii, puteţi lua legătura cu Dorin Linte, soţul Ionelei, la telefon 0740.09.49.98.

Dăruiţi şi daţi mai departe!